Să citim:
La ora 18, după ce a terminat întâlnirea de afaceri, Andrei coboară să îl aştepte pe Mihai. Iese în faţa hotelului şi admiră Piaţa Operei din centrul oraşului. În mijlocul pieţei sunt spaţii verzi cu multe flori: trandafiri, lalele, garoafe. Pe băncile din jurul lor oamenii stau şi discută sau citesc ziarul. La capătul din dreapta al pieţei este Opera, iar pe latura opusă se află Catedrala Ortodoxă. În faţa Operei nişte copii hrănesc porumbeii care zboară deasupra pieţei. În stânga copiilor Andrei îl vede pe Mihai care se grăbeşte spre el.
– Of! Te rog să mă ierţi. Am întârziat zece minute. Am găsit greu loc de parcare.
– Nu e nimic. Am avut timp să privesc această superbă piaţă.
– Mă bucur că îţi place. Astăzi vreau să vezi şi alte locuri frumoase din Timişoara.
– Sunt gata! Abia aştept! Vreau să îmi arăţi centrul vechi al oraşului. Am auzit că aveţi multe biserici.
Cei doi prieteni pornesc spre Piaţa Unirii. Aici Mihai îi arată prietenului său Domul Catolic.
– E singura biserică catolică din oraş? întreabă Andrei.
– O! nu, răspunde Mihai. Sunt catedrale catolice şi în Piaţa Traian şi în Piaţa Nicolae Bălcescu. Trebuie să le vezi. Sunt minunate!
– Dar biserica de vizavi?
– Este Biserica Sârbească. Ştii că în Timişoara trăiesc români, maghiari, germani, sârbi, bulgari, romi. În prezent sunt şi italieni. În trecut au fost şi mulţi evrei.
– Sunt şi sinagogi?
– Da. Una este pe o stradă din apropiere.
– Timişoara are o istorie interesantă.
– Aşa este. Dacă doreşti, mergem la Muzeul de Istorie.
Sună telefonul. Andrei vorbeşte cu soţia lui. Apoi îi spune lui Mihai:
– Ioana ne transmite salutări. Zice că aveţi în Timişoara un parc extraordinar.
– Ah, da! E Parcul Rozelor.
– Hai să îl vedem! E departe?
– La zece minute.
În drum spre Parcul Rozelor, Andrei priveşte atent străzile şi clădirile.
– Mihai, oraşul tău seamănă cu Viena!
– Da! Timişoara e Mica Vienă! Sunt încântat că îţi place oraşul meu.